P
paianjenii,
parafinarea stupilor,
paralizia albinelor,
paraloca, paratifoza,
paroi, partenogeneza,
pasta pentru matci, pastoral,
patologie
apicola, Padurean,
papadia, paduchele,
pasarile si animalele
insectivore, patrunjel,
PECO, penicilina,
perioada optima de crestere
a matcilor, pesticide, pierderea
capacitatii de ouat a matcilor, plante
daunatoare, plante
nectaro-polenifere, plante
medicinale, plosnita de
camp, podisorul Snellgrove,
polenizarea, poloneza,
poluarea, ponta matcii,populatia
inchisa, practica apicola,
Pratt, pregatirea
unificarii, preduceaua apicola,
prelucratoarele, prepararea
siropului, presa de
faguri, presa
faguri silicon cu racire pe apa, presa
pentru saltele, presiunea
de selectie, pretul
mierii, prezenta puietului,
prigoria,
primenirea
de sange, productivitatea
muncii, programari
cresteri Regine, propolisul,
prenimfele matcilor,
programe
soft apicol, propuneri
apicole, publicitate
apicola, pucioasa,
puietul bolnav, puiet
racit, pulverizatorul,
punga rectala, puntea
reper, puricii de frunze,
puterea optima a familiilor
de albine.
|
sus
Paralizia
albinelor
Paraliia
este o boala infecto-contagioasa provocata de un virus, ce
se manifesta din luna mai pana in septembrie. Albinele isi
pierd perisorii de pe corp, devenind negre, lucioase si lente,
refugiindu-se pe la colturile stupilor sau pe speteaza superioara
a ramelor. Mai totdeauna albinele sanatoase le elimina din
stupi, inaintea aparitiei acestor simptome (din cauza mirosului
lor neplacut). Mirosul albinelor moarte este asemanator cu
al pestelui stricat.
Boala apare de obicei atunci
cand in stup temperatura este prea ridicata si mediul uscat.
Se recomanda umbrirea si hranirea cu sirop. Cercetatorul Savof
a folosit cu succes biomicina (2 tablete de 0,125g la 600
g sirop 1:1), administrand cate 1 litru de sirop medicamentos
la interval de 3 zile.
sus
Paroi
Denumirea populara a roiului
primar.
sus
Partenogeneza
Este o forma de inmultire
sexuata ce consta in dezvoltarea unui nou organism dintr-un
ovul nefecundat. Albinele fac parte din randul insectelor
partenogenetice care se pot inmulti chiar fara impreunarea
cu un mascul, din ouale lor nascandu-se numai trantori. Dupa
legile geneticii trantorul este
haploid.
In lumea insectelor
partenogenetice, in mod Despre marirea penisului,
descendentul este echivalentul ascendentului si dintr-o femela
se naste tot o femela. La albine aceasta insusire face exceptie
- dintr-o femela nascandu-se un mascul - aceasta forma fiind
numita arhenotoca. Chiar si din
ouale de matci, atunci cand sunt nefecundate, se vor naste
tot trantori.
Ca o exceptie care confirma
regula, unii practicieni au observat ca unele matci nefecundate,
sau in situatii cu totul exceptionale, chiar coloniile bezmetice,
reusesc sa-si faca matci normale. Explicatia ce s-a dat a
fost a furtului de oua fecundate din alti stupi, ceea ce ar
scoate albina din categoria fiintelor ce se conduc numai dupa
instinct. O alta explicatie ar fi aceea a iesirii la zbor
de imperechere a unor albine ouatoare. Aceste caracteristici
apar mai ales la albinele tunisiene si caucaziene.
sus
Pasta
pentru matci
Este facuta din miere de
salcam si zahar pudra obtinandu-se un amestec consistent.
Pasta se prepara cu 3-4 luni inaintea primaverii, punand-o
in borcane bine inchise si ferite de lumina. Inaintea introducerii
in coliviile de expeditie a matcilor, ea se framanta putin.
sus
Papadia
Are o durata de inflorire
de 15 zile, inflorind primavara si sporadic toamna, polenul
si nectarul ei fiind de o valoare foarte mare pentru albine.
sus
Pastrare
Pastrarea
matcilor de rezerva
O solutie ar fi folosirea
unui stup pentru mai multe matci, utilizand aceste matci de
rezerva ori de cate ori este nevoie. Trebuie acordata o mare
atentie diafragmelor despartitoare, ca nu cumva sa existe
vre-un orificiu pe unde s-ar putea strecura matcile. Fiecare
compartiment va avea urdinis propriu si podisoare separate.
In lipsa de cules aceste nuclee trebuiesc hranite. O solutie
provizorie poate fi si folosirea coloniilor pastratoare.
sus
Pastura
Valoarea sa alimentara este
de 3 ori mai mare decat cea a polenului,
si de 9 ori mai mare decat a oricarui inlocuitor de polen,
pastura avand o putere antibiotica de 3 ori mai mare decat
cea a polenului. Albinele care in primele 8 zile de la eclozionare
consuma multa pastura sunt mai viguroase, putand atinge o
longevitate de pana la 233 de zile, un mare rol jucandu-l
si calitatea polenului consumat.
Extragere
Fagurii cu pastura sunt
taiati fasii. Portiunile compacte cu pastura sunt rupte in
bucati de marimea unei nuci si sunt trecute printr-o masina
de tocat carne. Rezulta o pasta uniforma care se mesteca cu
miere (1 parte pastura + 2 parti miere). Se mesteca 10-15
minute iar dupa 24 de ore stratul de sus (circa o treime)
care consta din ceara, resturi de pastura si miere, se racleaza
(poate fi folosit primavara - diluat in serbet sau sirop -
pentru stimularea familiilor de albine). Dedesubt ramane un
produs superior la care se adauga 1% tinctura de propolis,
pentru a-i imbunatati gustul si valoarea terapeutica.
Influente
Spre deosebire de polen,
pastura e sterila si este mai usor preluata si digerata, valoarea
sa alimentara fiind de 3 ori mai mare decat a polenului, intrecand
de 2 ori valoarea oricarui inlocuitor. In ceea ce priveste
proprietatile antibiotice, pastura intrece de 3 ori pe cele
ale polenului, care dupa o pastrare timp de 3 luni isi pierde
mai mult de 30% din calitati. Cu toate acestea, desi pastura
are o valoare alimentara mai mare decat a polenului proaspat,
polenul proaspat stimuleaza mai bine ouatul matcilor.
Formarea
rezervelor de pastura in faguri
Acolo unde familiile sunt
puternice si in natura a aparut un cules abundent de polen,
dispunand de stupi verticali dubli sau multietajati, vom introduce
direct pe fund un corp cu faguri mai vechi, goi, peste acest
corp asezand o gratie Hanemann, fagurii cu puiet si matca.
Cand fagurii vor fi aproape completati cu pastura, ii vom
ridica in corpul cu matca, pentru ca albinele sa depoziteze
un strat de miere si sa-i capaceasca, sau vor fi pudrati cu
zahar farin, dupa care vor fi ridicati si pusi la pastrare
in depozite uscate si curate, feriti de atacul gaselnitei
si daunatorilor specifici, prin sulfurizare regulata cu bioxid
de sulf, pe suprafata fagurilor punand si o farfurie cu 100
g formol (care sa nu fie mai concentrat de 30%).
Pericolul
de alterare a pasturii apare atunci cand aceasta este expusa
la umiditate, provocand pericistimicoza.
Eliminarea pasturii alterate
din faguri
Pentru a evita stricarea
fagurilor sau darea lor la topit se procedeaza in felul urmator:
-
Se prepara o solutie
de 2 g bicarbonat de sodiu la litru de apa, care cu un vermorel
este pulverizata pe toata suprafata fagurelui atacat, pana
cand celulele s-au umplut cu solutie.
-
Fagurii astfel umpluti
se afunda intr-un vas mare umplut cu o solutie asemanatoare,
unde raman 12 ore. Solutia provoaca o vie efervescenta a
pasturii care inmuiata, este eliminata apoi prin centrifugare.
sus
Patrunjelul
Impotriva furnicilor se
recomanda si folosirea mai multor fire de patrunjel, puse
deasupra podisorului stupului.
sus
PECO
Este o prescurtare ce desemneaza
Tarile Europei Centrale
si Orientale.
sus
Penicilina
Administrata primavara in
sirop 1:1, in doze mici de 3 ori din 7 in 7 zile (200.000
U. I. la 1 litru sirop) mareste rezistenta albinelor. Mierea
extrasa de la stupii la care s-a administrat penicilina nu
se mai comercializeaza insa.
sus
Pericistimicoza
Este o boala ce provine
de la o ciuperca microscopica
si entomofaga numita Pericystis apis Mossen. "In anul
1973 ciuperca a fost clasata de catre Olive si Spiltoire in
familia Ascosphaeracee, schimbandu-i-se numele in Ascosphaera
apis (vezi Bolile si daunatorii
albinelor, p. 47), ceea ce a antrenat si schimbarea denumirii"
in ascosferoza sau puiet varos. Ataca numai puietul (mai ales
cel de trantor). Vitalitatea sporilor ciupercii dureaza 15
ani. Ciuperca se dezvolta si in coloniile bezmetice - pe puietul
de trantor - uneori actionand impreuna cu loca europeana.
Cadavrele larvelor atacate sunt sfaramicioase si se transforma
intr-o pulbere asemanatoare cu varul.
Pentru combatere se recomanda
topirea fagurilor infectati, dezinfectii profilactice periodice,
tratarea cu Micocidin si Codratin, presararea pe fundul stupilor
a catorva bobite de var nestins, dezinfectarea vetrei si stupilor
si mentinerea in stupina doar a familiilor puternice si indemne
la boli.
sus
Pepiniere colective
Nucleele din pepinierele
colective trebuie sa fie destul de puternice (cel putin 1
kg albina), iernarea cea mai buna facandu-se pe 4 faguri.
sus
Perioada
optima de crestere a matcilor
Perioada optima de crestere
a matcilor corespunde perioadei de roire naturala (mai-iulie).
Cu toate acestea, pentru a avea controlul asupra trantorilor,
este de dorit sa fie inceputa cat mai timpuriu (cu cel putin
30 de zile inainte de inflorirea salcamului).
Atat familiile mama si tata
cat si familiile pornitoare si crescatoare sa fie mentinute
cat mai active. De la data capacirii primei botci vom lua
masuri de populare a nucleelor de imperechere, iar cu 48 de
ore mai inainte de eclozionarea primei matci, vom distribui
matcile nucleelor de imperechere. La 9-10 zile de la formarea
botcilor, acestea sunt mutate in familiile pastratoare sau
in nucleele de fecundare. Dupa terminarea distribuirii botcilor,
nucleul cu matca si familia orfanizata crescatoare vor fi
unificate (in vederea unificarii mirosurilor folosind salicilatul
de metil, punand 4-5 picaturi pe o bucata de vata cu care
se vor tampona cele 2 adaposturi de albine).
Pentru reusita operatiei:
se vor indeparta diafragmele familiei orfane; ramele vor fi
impartite in doua, catre peretii stupului; in intervalul astfel
format se vor introduce ramele nucleului (cu matca pe rama
din mijloc); nucleul cu matca, adus pentru unificare, va fi
incadrat de ramele cu puiet (periate de albine) care la orfanizare
erau necapacite (date spre crestere altor familii); stupul
se inchide si nu va mai fi deranjat decat dupa 2-3 zile; atunci
cand sunt amplasate pe fagurii cu puiet, botcile trebuiesc
decupate cu multa ceara la baza, pentru a permite fixarea
in ramele de nucleu, imediat deasupra puietului (pentru ca
matca sa iasa direct pe puiet), la de 5-8 cm de leatul superior
(fiind protejate de eventuale raciri); daca botcile necesita
un transport mai lung, se recomanda a fi asezate in cutii
tapetate cu vata sau introduse in buret (in pozitie verticala),
cu orificii special confectionate, ferite de expunerea la
soare si de mirosurile toxice. Larvele sunt mai rezistente
decat se admite in general; in laborator 50-90% din larve
pot sa traiasca la temperatura camerei 24 de ore. In practica
se estimeaza ca larvele se dezvolta normal chiar daca sunt
tinute 5 ore in afara familiei, mai ales daca temperatura
exterioara este putin mai ridicata. Nu trebuie insa expuse
la soare pentru a nu se usca laptisorul.
Cresterea se poate prelungi
si in luna august cu conditia folosirii la crestere a unor
familii imputernicite cu faguri cu puiet si hranite suplimentar
cu turte de miere si sirop.
sus
Pesticide
Gutatie
Cat de toxice sunt neonicotinoidele pentru albine?
Acest
material prezinta numai una din caile prin care pesticidele
din clasa neonicotinoidelor ne pot omori albinele. este vorba
de GUTATIE. Gutatia (de la denumirea "gutta" care
in latina inseamna picatura) este fenomenul aparitiei de picaturi
de seva pe frunze. Vasele de natura lemnoasa ale plantelor
numite xilem transporta seva constand in apa si substante
minerale de la radacina catre frunze. In anumite conditii,
mai ales noapteasi la primele ore ale diminetii apare o procesiune
mai mare a sevei in interiorul plantei care determina exudarea
unor mici picaturi de seva la varful sau pe marginile frunzelor.
Profesorul Vicenzo Girolami
de la universitatea din Padova a studiat prezenta in gutatia
plantelor a pesticidelor provenind din samanta impregnata
cu acestea si influenta lor asupra albinelor. Inregistrarea
care urmeaza prezinta un experiment elocvent realizat in laborator
de catre Prof. Girolami. In prima parte a experimentului s-au
folosit plante tinere de porumb rasarite din samanta netratata
cu pesticide (samanta de culoare galbena). Un al doilea lot
de plante de porumb au rezultat din samanta impregnat cu pesticid
(cea de culoare rosie). In sezonul activ albinele au nevoie
de o mare cantitate de apa pe care lucratoarele o culeg si
de pe frunzele plantelor, inclusiv cea provenita din gutatie.
In experiment au fost folosite
2 albine izolate in custi din plastic. Gutatia rezultata
de la cele 2 loturi de plante a fost colectata si apoi oferita
albinelor insetate. Albina care a baut gutatia provenita de
la porumbul netratat a continuat sa aiba un comportament normal
pe toata perioada experimentului. In schimb gutatia colectata
de pe porumbul provenit din samanta tratata oferita celeilalte
albine a avut drept rezultat moartea acesteia in aproximativ
2 minute. La porumb fenomenul este mai virulent in primele
3-4 saptamani dupa rasarire.
Gutatia este numai una
dintre caile prin care neonicotinoidele ne pot afecta albinele.
Polenul si nectarul plantelor contin substantele toxice cu
care a fost impregnata samanta. La fel si mana provenita de
pe asemenea plante. Foarte toxic este efectul rapsandirii
pe sol a prafului rezultat de la insamantarea cu samanta tratata.
Persistenta reziduurilor toxice in sol si ca urmare si in
apa sau recoltele succesive este de ordinul anilor. In afara
efectelor toxice acute ca cel prezentat aici exista si fenomene
de toxicitate. In afara efectelor toxice acute ca cel prezentat
aici exista si fenomene de toxicitate cronica, pe termen lung.
De asemenea este bine argumentata stiintific exitsenta efectelor
subletale, cele care nu omoara direct dar slabesc considerabil
coloniile de albine. Aceste substante afcteaza memoria si
capacitatea de orientare a albinei, produc dezorientarea lucratoarei
care nu-si mai gaseste drumul spre stup si ii reduc eficienta
de cules, afecteaza capacitatea de comunicare in stup si afecteaza
sistemul imunologic al coloniei.
A nu se uita ca neonicotinoidele
actioneaza in mod sinergic cu alte pesticide, mai ales fungicidele,
amplificand pana la proportii devastatoare efectele nocive
ale acestora asupra albinelor. Si a nu se mai uita ca aceste
substante afecteaza nu numai albinele dar si alti polenizatori,
punand in pericol echilibrul ecologic. Toate acestea se intampla
pe fondul unei eficiente discutabile a acestor pesticide!!!
Este graitoare experienta
unor tari ca Italia sau Franta unde productia de porumb, floarea
soarelui sau rapita nu au scazut dupa interzicerea urmatoarelor
pesticide: imidacloprid, clotianidin si tiametoxan dar si
fipronil (pesticide ne-nicotinoid dar de asemenea interzis
actualmente in UE).
Veniti alaturi de noi,
sprijiniti demersurile ROMAPIS pentru a bloca emiterea unor
noi derogari in Romania in 2015 de la prevederile regulamentului
(EU) 485/2013 care interzice folosirea neonicotinoidelor la
tratamentele semintelolr pentru culturile agricole! Exprimati-va
parerea vizitandu-ne pe internet la: www.romapis.org
link neonicotinoide
si participati la sondajul nostru de opinie.
sus
Pierderea
capacitatii de ouat a matcilor
Trebuie pusa pe seama unor
accidente si a unor boli (nosemoza etc.). Uneori glandele
anexe ale spermatecii degenereaza, iar matca depune oua nefecundate
devenind trantorita. Matcile care cad pe fundul stupului iarna
si sunt readuse la viata depun oua nefecundate, devenind matci arhenotoce. Uneori este nevoie de interventia
apicultorului pentru inlaturarea cu ajutorul unei pensete
a dopului de sperma care infunda oviductele (la matcile de
curand imperecheate). Matcile crescute toamna tarziu risca
sa ramana neimperecheate iar primavara vor depune doar oua
nefecundate. Daca dupa fecundare albinele pornesc sa faca
din nou botci inseamna ca matca nu este corespunzatoare.
Este stiut faptul ca dimensiunile
celulei influenteaza depunerea oualor fecundate ori nu. Exista
si anomalii explicabile: depunerea oualor fecundate in celule
de trantori sau a celor nefecundate in celule de lucratoare.
Explicatia este urmatoarea: celulele de trantor au fost modificate
de albine prin stramtorarea gurii celulelor astfel ca marginea
acestora sa preseze asupra pantecelui matcii, care va depune,
in aceste conditii cate un ou fecundat; depunerea oualor de
trantor in celule de lucratoare se petrece numai spre sfarsitul
sezonului de ouat, datorita faptului ca muschii matcii, ce
apuca punga cu spermatozoizi, obosesc cateodata si, ne mai
functionand, cu toata apasarea peretilor celulei de albina,
punga nu se deschide si astfel oul depus ramane neimperecheat.
sus
Pierderile
de matci
O regina nou nascuta invata
intai sa zboare, facand zboruri de orientare, in timpul acestor
iesiri putand disparea din diferite cauze (intrarea in alt
stup unde este masacrata, pierderea orientarii, paianjenii,
pasarile etc.), in stupinele noastre media matcilor pierdute
poate atinge 1/3 din totalul nucleelor de imperechere.
sus
Pintenul
apicol
Este o unealta cu ajutorul
carei se fixeaza fagurii artificiali pe sarmele ramei. Este
format dintr-o rotita dintata, care are in mijlocul muchiei
un sant, pintenul fiind folosit la cald, cu ajutorul lui incorporandu-se
sarma ramei in grosimea fagurelui artificial. Este bine sa
folosim alternativ 2 pinteni pentru ca unul sa poata fi incalzit
intre timp.
sus
Podisorul
Snellgrove
Este alcatuit dintr-o foaie
de placaj de 4 mm grosime, acoperind intreaga suprafata de
deasupra a corpului de stup, foaia avand taiat in mijloc un
orificiu dreptunghiular de 60 x 140 mm acoperit cu plasa metalica
cu ochiuri de 2 mm, fixata pe ambele fete ale placajului.
Pe cele 4 margini ale foii de placaj se bat pe ambele parti
cate 2 sipci de lemn de 20 mm grosime si 30 mm latime, formand
o dubla rama pe ambele fete ale placajului. In sipcile inconjuratoare
sunt prevazute in mijloc cu cate 8 deschideri, ce vor servi
ca urdinisuri suprapuse in tehnica cedarii culegatoarelor
din corpul de sus familiei de baza gazduite in corpul de jos.
Tipul original Snellgrove
are numai 6 astfel de deschideri urdinisuri, partea ramasa
fara urdinisuri putand fi folosita la amenajarea unei deschideri
ce va permite unui furtun de cauciuc sa comunice cu hranitorul
plasat in corpul de jos (orificiu ce se va deschide pe partea
din fata a stupului).
Taietura din mijlocul foii
de placaj joaca un mare rol la unificarea mirosurilor. Americanii
au inlocuit placajul cu o panza metalica rigida, cu ochiuri
de 1 mm, care unifica mai bine mirosul ambelor unitati, iar
pe timpul iernii cele 2 colonii iernate sub acelasi acoperis
isi imprumuta mai usor caldura.
sus
Polenizarea
Este o lucrare de transportare
a polenului de la o floare la alta, cu ajutorul unor agenti
straini veniti din afara (vantul, apa, pasarile si insectele),
cele din urma polenizand circa 82% dintre plantele entomofile
(3 sferturi dintre aceste procente fiind satisfacute de albine).
Foloasele indirecte aduse de albine agriculturii si horticulturii
sunt de zeci de ori mai mari decat cele aduse apicultorilor.
sus
Polenul
Este un aliment primordial
pentru larve si pentru albine. Huber a fost primul cercetator
care a observat ca larvele eclozionate intr-un cuib lipsit
de polen mor. Compozitia polenului variaza in raport cu specia
din care provine. Fara polen albinele nu pot creste puiet,
nu pot produce ceara iar activitatea lor vitala se intrerupe.
Recoltarea si transportul polenului este o munca foarte obositoare
(o culegatoare facand doar 3-5 drumuri pe zi), uneori unei
albine trebuindu-i aproape 2 ore pentru a strange o incarcatura.
Polenul strans de albine este mai valoros decat cel strans
manual. Albinele tinere care nu au acces la hrana proteica
din stup nu pot secreta hrana larvara si au o mortalitate
ridicata. Dupa cum se stie, la sfarsitul sezonului apicol
din cauza lipsei de flori, albinele consuma in aceasta perioada
rezervele de polen sau de pastura, ramanand pentru iarna fara
proteinele absolut necesare pentru cresterea puietului.
A se citi si: colectarea,
curatirea, uscarea,
si conservarea polenului.
Vezi si urmatorul link:
http://www.proapicultura.ro/apiterapie/polenul.html
.
Polenul
ca hrana a albinelor
In hrana de toamna a albinelor
are o deosebita insemnatate, cele tinere, incepand cu cele
de 9 zile consumand o mare cantitate de polen in vederea formarii
tesutului gras, depozitandu-l
in cavitatea pericardica din apropierea invelisului chitinos
dorsal al abdomenului. Aceste rezerve sunt folosite la cresterea
puietului pe timpul iernii si primavara timpuriu. Acest autoconsum
le scurteaza viata si le uzeaza foarte mult, lipsa polenului
facilitand aparitia nosemozei.
Polenurile se impart in 3
categorii:
-
active:
de la pomii fructiferi (parul si marul fiind pe primul loc),
salcie, iarba neagra, sulfina, rapita, mustar, mac, levantica,
patlagina, barbusoara, rotunjoara si porumb;
-
medii:
papadia, arborii de padure (artarul, alunul, arinul, mesteacanul
etc.)
-
inactive:
levantica hibrida (complet steril), cat si cele de la brad,
pin si alte conifere care, desi contin unele substante folositoare,
sunt lipsite de proteine.
Exista si unele plante ce contin
polen toxic, cum este
sapunarita,
cat si unele soiuri de bumbac si alte specii care devin toxice
in anumite conditii.
Polenul
si cuibul coloniei
Albinele consuma polen sau
pastura imediat dupa eclozionare, avand nevoie sa-si completeze
proteinele ce le lipsesc pentru dezvoltarea tuturor organelor.
Polenul
si matca
O matca provenita din cea
mai buna linie, dar care in stadiul larvar nu a primit laptisor
in cantitate mare si de buna calitate (din cauza lipsei de
pastura in cuib), va fi o matca mai putin valoroasa. ªi cu
cat in natura va fi un cules mai bogat de polen iar in stup
se vor gasi rezerve sporite de pastura, cu atat insusirile
matcilor crescute vor fi mai valoroase.
Polenul
si sanatatea coloniei
"Principala cauza a
scaderii populatiei sanatoase in perioada de primavara - spune
Farrar - o constituie cantitatea insuficienta de polen care
trebuie sa asigure cresterea puietului la sfarsitul iernii
si inceputul primaverii". Constatarea cea mai clara a
influentei lipsei de polen asupra coloniei poate fi facuta
in anii secetosi, cand florile se trec repede iar albinele
nu-si pot face rezerve de polen suficiente, ajungand sa intre
slabite in iarna, cu albine putine si o recolta mica de miere.
Aceasta se rasfrange si asupra primelor luni ale anului urmator,
pana cand apare culesul masiv de polen. "Dupa o vara
tarzie, saraca in polen, - afirma Slavik - urmeaza o primavara
bogata in nosemoza".
Prezenta abundenta a polenului
in stup franeaza extinderea locei si a altor boli, puietul
hranit cu substante albuminoide insemnate rezistand mai bine
decat cel hranit cu zgarcenie.
Pe timpul sezonului activ
o colonie puternica consuma aproximativ 45-50 kg de polen.
Polenul
si iernarea albinelor
Puietul nascut iarna, datorita
prezentei pasturii langa ghem este bine hranit si are o rezistenta
marita fata de racelile aparute pe neasteptate atat pe timpul
iernii cat si pe timpul primaverii. Lipsa pasturii sileste
albinele sa-si consume rezervele organice, in primavara doicile
nefiind in stare sa creasca mai mult de 20-30% din ouale depuse
de matca.
Pentru o iernare corespunzatoare
sunt suficiente 2 rame cu pastura, care sa nu fie cu totul
pline si care trebuie sa fie asezate langa ghem, sau chiar
acolo unde el se formeaza.
Formarea
rezervelor de polen
Farrar recomanda ca in fiecare
stupina sa se gaseasca, la sfarsitul iernii, cel putin 1 kg
polen rezervat pentru hrana fiecarei colonii de albine. Pentru
aceasta este nevoie sa ne ocupam din timp cu recoltarea si
conservarea polenului.
Un mijloc practic de a forma
o rezerva de polen, fara interventia albinelor, este folosirea
metodei de scuturare a inflorescentelor paniculilor de porumb,
recoltare care se face in felul urmator:
Dimineata, dupa ce soarele
s-a urcat pe cer, avand legata la gat o gluga larg deschisa,
sau o cutie de placaj, apicultorul apleaca cu atentie paniculul
in gluga si-l scutura puternic, o persoana putand aduna astfel
2 kg pe zi. Polenul astfel adunat se aseaza intr-un strat
de 2 cm pe o prelata de polietilena intr-o camera umbrita,
dar cu curent usor, pentru ca sa se usuce. Dupa 2-3 zile polenul
se cerne si se pune la pastrare, tratandu-l cu vapori de sulf,
acid acetic glacial sau tetraclorura de carbon.
Polenul
si pastura in combaterea
afectiunilor umane
Atentie! Polenul alterat datorita
umezelii este foarte toxic si trebuie aruncat, nicidecum uscat
si consumat.
Fara a avea contraindicatii
sau incompatibilitati cu medicamentele polenul
uscat, sau polenul
crud, este un aliment-medicament natural ce contribuie
la fortificare si regenerare.
Consumul zilnic
a 1-3 lingurite de polen, vindeca anemiile cele
mai avansate, mareste numarul globulelor rosii cu circa 1
milion / mm3, si are efecte salutare in afectiunile
hepatice. In cazul oamenilor sanatosi este un puternic intaritor
al sistemului imunitar, iar in cazul celor bolnavi, prin asociere
cu medicamentele prescrise de medic contribuie la vindecarea
mai rapida.
Dupa colectare si conservare,
polenul isi pierde 50% din proprietati dupa 3 luni, iar dupa
6 luni, pana la 76%.
sus
Poluarea
Albinele - cu riscul vietii
lor - ne dau semnalul de alarma asupra existentei in mediul
ambiant a noxelor industriale (reprezentate de acizii de sulf,
pulberile fine de plumb, zinc, mangan, ape reziduale etc.),
care influenteaza negativ si starea sanatatii oamenilor -
prin declansarea de imbolnaviri si reducerea limitei medii
de viata.
sus
Ponta
matcii
In cursul unui sezon apicol
ponta matcii nu este totdeauna aceeasi. Este influentata de
mai multi factori, printre care un loc important il ocupa
conditiile climaterice, starea matcii, existenta sau lipsa
culesurilor, intrarea in frigurile roitului s.a.m.d. In tabloul
de mai jos (in conditiile din zona mijlocie a fostei U.R.S.S.,
dupa datele Statiunii experimentale apicole din Tula), este
trecut numarul oualelor depuse de matca in 24 de ore:
... tabel preluat din cartea Apicultura, autori
P.S. Scerbina si P.I. Blizniu, Editura de stat 1950, p. 46.
In familia care se pregateste
de roire, matca reduce treptat depunerea oualelor iar cu cateva
zile inaintea roirii ponta inceteaza total.
sus
Populatia
inchisa
Populatia inchisa este o
populatie de crestere care este ferita de introducerea necontrolata
de material genetic. Astfel de populatii pot fi mentinute
prin izolare geografica completa sau prin insamantari artificiale.
Durata maxima a unei astfel de populatii, spre a nu aparea
efectul de consangvinitate, este de maximum 20 de generatii.
sus
Pregatirea
unificarii
Intre coloniile puternice:
-
cu 24 de ore inainte
ambele colonii vor primi cate 1 fagure cu puiet necapacit,
fara albina acoperitoare (scosi de la alte familii);
-
a 2-a zi vor fi unificate
dupa uniformizarea mirosurilor, folosind cutii noi, metoda
cu ziar, protejarea matcii etc., dupa metodele de unificare
cunoscute.
Intre coloniile slabe
Unificarile nu se fac niciodata
intre colonii puternice si colonii nejustificat de slabe care
si-ar putea datora starea respectiva unei boli molipsitoare.
Aceste colonii ar fi bine sa fie unite intre ele alegand drept
gazda pe cea cu matca cea mai buna, noua colonie fiind considerata
inca mediocra.
sus
Preducea
apicola
Este un instrument folosit
de curelari cu care se perforeaza curele, ca o stanta cu marginile
taiate si cu diametre diferite, in apicultura fiind folosita
preduceaua nr. 8, cu ajutorul careia se poate extrage cate
o celula cu larva abia eclozionata, care este lipita apoi
pe un dispozitiv mobil.
Cercetatorul Örösi Pall
Zoltan foloseste si el o preducea, inovatie proprie, cu ajutorul
careia scoate o rondela de ceara cu ou din fundul unei celule
si face cresterea de matci pornind de la ou. Aceasta preducea
este facuta din tabla de 0,4 mm grosime din care se taie un
dreptunghi de 6 cm lungime, lat de 8 mm. La unul din capetele
inguste ale acestuia se stanteaza un patrat de 0,6/0,6 mm,
care este ca un vizor. Dreptunghiul de tabla se infasoara
in jurul unui cui cu diametrul de 3 mm, marginea dinspre vizor
fiind bine ascutita. Ea se inmoaie in apa, se introduce in
celula cu ou si printr-o usoara apasare si o rotire a ei,
marginea de jos taie fundul celulei si prinde in ea rondela
de ceara pe care se afla oul. In acest scop poate fi folosit
si creionul metalic ce poate fi vizualizat in lucrarea "Catalog
apicol" elaborata sub conducerea prof. dr. ing. V. Harnaj,
redactata de C. Antonescu , Bucuresti, 1976 la pozitia 1402.
sus
Prelucratoarele
Sunt albine tinere sau varstnice
(secretiile glandulare producatoare de enzime crescand odata
cu varsta) care au trecut de stadiul de doici si cerese, ocupandu-se
cu primirea si prelucrarea nectarului si polenului, cu ajutorul
invertazei facandu-le usor digestibile si asimilabile. Transforma
zaharurilor brute si compuse in zaharuri simple (glucoza si
fructoza), facandu-le digestibile si usor asimilabile. Cu
ajutorul glandelor faringiene dau si o alta enzima (alta decat
invertaza) care actioneaza asupra glucozei din miere, si folosind
oxigenul din aer, transforma o parte in acid gluconic, astfel
incat imprima mierii o reactie acida si bactericida ce contribuie
la buna ei conservare. Activitatea de prelucrare este o munca
grea ce cere un consum de substanta albuminoida pe care acestea
o iau atat din polen cat si din rezervele lor corporale.
sus
Prepararea
siropului
Siropul de zahar pentru
toamna-iarna se pregateste astfel: in apa clocotita,
se toarna zahar cate putin, amestecand mereu lichidul pana
la completa dizolvare.
Prepararea siropului la
rece se face cu aparatul tip L. S. Padurean
ce consta din amenajarea unui butoi de 200-400 litri, care
sa aiba inaltimea de 2,5 ori mai mare decat latimea, prevazut
cu un robinet in partea de jos. In vas se introduce un stativ
pe 3 picioare, peste care se monteaza o rama cu panza strecuratoare
metalica rezistenta, cu ochiuri de 2-3 cm, fixata pe margine
si intarita pe dedesubt cu un balot de tabla galvanizata,
spre a sustine greutatea zaharului. La o margine a plasei
se introduce un tub subtire (cu interiorul de 1,5-2 cm), tubul
iesind la suprafata butoiului pentru a permite iesirea aerului
dislocat de lichid. Picioarele stativului trebuie sa ocupe
1/4 sau 1/3 din inaltimea vasului. Peste panza metalica se
pune o sita tip ciur de cernut faina, intre stativ si cazan
introducand o garnitura de bumbac. Dupa umplere vasul se acopera
cu un capac.
Prepararea siropului se
face astfel: se pune zahar tos 2/3 sau 3/4 din capacitatea
vasului, dupa care se toarna apa rece dedurizata (de ploaie,
de rau sau de zapada topita), apa depasind cu o latime de
palma zaharul tos. Robinetul se tine inchis pana ce compartimentul
de jos s-a umplut cu sirop (evacuarea totala a aerului). Siropul
scurs va avea densitatea de 65%. Pentru ca apa sa se concentreze
la aceasta densitate, pe suprafata gratiei strecuratoare trebuie
sa se gaseasca un strat de zahar de cel putin 8-10 cm. Zaharul
pudra sau cubic nu pot fi folosite. Viteza de scurgere a apei
depinde de marimea suprafetei de strecurare. Dintr-un litru
de apa folosit cu aceasta metoda se obtin 2,2 litri sirop
cu o concentratie de 65%. Nu se foloseste niciodata apa calda,
caci in acest caz concentratia va depasi 67%, iar dupa racire,
zaharul aflat in surplus va cristaliza din nou.
In cazul in care dorim o
concentratie mai slaba, la siropul obtinut la rece se va adauga
cantitatea de apa dorita, care poate fi incalzita si amestecata
cu siropul concentrat.
sus
Presa
de faguri
Poate fi folosita numai
daca dispunem de ceara de ceara de cea mai buna calitate (alba),
provenita numai din faguri naturali, ceara provenita din fagurii
vechi necesitand o sterilizare adecvata, facuta cu o aparatura
performanta. Este formata dintr-o tava metalica cu 2 componente:
fund si capac, turnata dintr-un anumit aliaj, avand marginile
ridicate oblic. Pe fundul tavii si pe capac sunt imprimate
bazele celulelor unui fagure.
Modul de lucru:
Pe o masa de lucru perfect
orizontala, acoperita cu o bucata de pasla sau un servet gros
pus in patru, asezam presa. Punem in presa putina apa calda
in vederea incalzirii ambelor componente. Dupa incalzire,
umplem provizoriu tava de jos cu o solutie facuta din miere
cu vin in proportii egale (sau spuma de sapun sau apa glicerinata
5%). Adancim apoi capacul presei in tava plina cu solutie.
Solutia de prisos va fi scursa din presa intr-un vas.
Din acest moment se incepe
turnarea cerii topite si limpezi acoperind intreaga suprafata
a tavii de jos si punand repede capacul, presandu-l cu putere.
Asteptam in aceasta pozitie cateva minute, pana cand ceara
de prisos iesita pe margini s-a sleit. Tinand bine apasata
presa cu ambele maini, o ridicam de pe bucata de pasla si
o adancim intr-un vas cu apa rece, dupa care presa este scoasa
repede, se taie ceara de prisos de pe margini si se ridica
capacul, cu foaia de fagure artificial bine imprimata, ce
se dezlipeste cu varful unui cutit de lemn, stergand cu un
prosop ambele fete ale fagurelui. Cele mai potrivite foi ca
grosime sunt cele care cantaresc circa 90 g (adica 11 foi
la kg).
sus
Presa
pentru saltele
Este alcatuita dintr-o bucata
de lemn tare, ce formeaza baza ei de sprijin, avand o grosime
de 12 cm, inaltime de 15 cm si largime de 50-70 cm, astfel
incat sa poata iesi o saltea care sa poata acoperi podisorul.
Paiele sau papura sunt introduse intre sipcile ce ies vertical
din bucata de lemn (ca dintii de pieptene), si, pe masura
introducerii si presarii cu ajutorul unei scarite, sunt cusute
cu sarma galvanizata de 0,7 mm, folosindu-ne de ajutorul a
2 andrele lungi de 12-15 cm, ce se introduc alternativ intre
spatiile dintre sipcile verticale. Cand salteaua este gata
cusuta intre toate spatiile dintre sipci, se retrag cele 2
cuie lungi care tineau fixata scarita, aceasta se scoate in
sus, iar perna se ajusteaza la dimensiunile dorite, cu ajutorul
unui cutit mare si bine ascutit.
sus
Presiunea
de selectie
Difuzarea continua intr-o
anumita zona a materialului biologic recordist (masculi si
femele) obtinut din cadrul populatiei inchise, asigura presiunea
de selectie, adica amelioreaza continuu, pe linia dorita,
materialul biologic din zona respectiva. Aceasta metoda avansata
de selectie se practica si in stupinele specializate cu scopul
de a crea linii de albine cu insusiri superioare stabile.
Spre deosebire de selectia in masa aici se organizeaza verificarea
calitatii produsilor si se urmareste indeaproape modul in
care familiile folosite la reproductie transmit insusiri valoroase
la descendenti.
In ciuda succeselor inregistrate
in unele programe de ameliorare, bazate pe linii sau hibrizi,
problemele asociate lor au determinat investigarea altor metode
de crestere care sa fie mai putin dificile, mai ieftine si
mai sigure.
sus
Pregatirea
de roire
-
De obicei in familia
de albine care nu se pregateste de roit, polenul
depozitat in celule are o culoare mata spre
deosebire de cel adus recent si depozitat in celule, in
familiile ce se pregatesc de roit, care are
o culoare lucioasa. Aceasta observatie trebuie
sa fie un semn pentru apicultor ca familiile respective
se pregatesc de roit, stiut fiind ca la o familie care se
pregateste de roit matca isi restrange mult ouatul iar albinele
doici, care nu mai au nevoie de polen il acopera cu un strat
subtire de miere, ceea ce ii confera acestuia culoarea lucioasa.
Cu cat se apropie timpul de roit, cu atat celulele cu polen
lucios se inmultesc in stup.
-
Cantitatile
tot mai mari de albine tinere doici (care
ajung la hranirea disproportionata a puietului).
-
Supraaglomerarile,
lipsa culesurilor de mare intensitate etc., alcatuiesc factorii
ajutatori ai instinctului de roire - instinctul de roire
fiind, de fapt, factorul decisiv.
-
Odata declansate "frigurile
roitului", pe marginile laterale si inferioare ale
fagurilor apar primele pregatiri de botci,
numarul lor crescand in urmatoarele zile (intre 40-100).
Concomitent matca e mai putin hranita si, ca urmare, isi
reduce ouatul.
-
interne (dezvoltarea
familiei, rezervele),
-
externe (anotimpul,
clima) si
-
predispozitia genetica.
Curba
de roire la albine
Familiile optime pentru
productie sunt cele care au 14 spatii, acesta fiind pragul
de roire. Familiile care sunt prea puternice (depasesc 14
spatii) sau sunt prea slabe (sub 5 spatii) trebuie egalizate
ca putere, valorificand la parametri maximi culesurile.
Eficienta economica se poate
determina luand in calcul comparatia dintre numarul de roi
ce se pot pierde prin depasirea pragului de roire si cantitatea
de miere ce se poate obtine in plus prin mentinerea familiilor
de albine in starea in care se afla.
Procesele
premergatoare roirii
-
somajul,
-
incetarea pontei,
-
barbile si
-
construirea botcilor.
Numai un stimulent deosebit
poate interveni in mecanismul roirii si acesta este o sursa
abundenta de nectar, ce declanseaza instinctul dominant al
culesului. Procesul de roire se desfasoara in conditiile tarii
noastre in lunile mai-iunie cu toate ca sunt si roiuri mai
tarzii (uneori chiar in luna august).
Construirea botcilor de roire
poate fi oprita doar la aparitia unui cules puternic.
sus
Prevenirea
bolilor
Bolile pot fi prevenite
prin masuri igienice, nu prin
folosirea antibioticelor.
Cea mai indicata masura este
pastrarea in stupina doar a familiilor puternice, sanatoase
si productive, asigurandu-le provizii suficiente si de calitate,
spatiu suficient si un regim constant si normal de caldura.
sus
Prevenirea
furtisagului
-
sa deschidem cat mai
rar stupii (dupa notele noastre din caietul de evidenta
din stupina, de preferinta in a doua parte a zilei, in nici
un caz dimineata) si sa-i inchidem cat mai repede posibil;
-
sa nu lasam rame cu
miere sau chiar fara miere descoperite sau uitate prin stupina;
-
urdinisurile trebuie
sa fie proportionate in functie de puterea familiei;
-
stimularile sau hranirile
se vor face doar seara tarziu sau chiar noaptea;
-
apa sa nu fie asezata
in fata stupinei;
-
stupii sa fie asezati
in randuri rare sau in grupuri distincte si cu distanta
intre familii;
-
sa avem permanent in
stupina materiale necesare pentru aparare contra furtisagului
(acid fenic, gaz, creolina, etc.).
sus
Prevenirea
pagubelor provocate de gaselnita
Capacitatea de distrugere
a larvelor de gaselnita este neinchipuit de mare: intr-un
sezon apicol gaselnita se poate reproduce de 3 ori:
-
prima generatie a unei
femele este de 1000 de larve si poate consuma 0,4 kg ceara;
-
descendenta acesteia
poate consuma 400 tone ceara
-
etc.
Pentru prevenirea pagubelor
ce s-ar putea produce la rezerva de faguri este absolut necesar
a se pastra doar fagurii noi, de culoare deschisa, nereformabili
tratati periodic cu sulf (50 g pucioasa pentru fiecare metru
cub de spatiu). Pentru a se preveni pierderea bioxidului de
sulf se astupa toate gaurile si se lipesc toate crapaturile,
luandu-se toate masurile pentru prevenire incendiilor. Bioxidul
de sulf omoara doar larvele, de aceea tratarea fagurilor se
repeta dupa fiecare 10-15 zile.
Fagurii vechi, reformabili
trebuie decupati cat mai repede, ceara fiind pregatita prin
folosirea metodei cu sacul de folie (bucatile de ceara fiind
introduse intr-un sac ce se expune la soare), dupa care se
prelucreaza in ghemotoace (cocoloase) putand fi pastrata in
siguranta in pungi de plastic, saci de panza etc., pana la
prelucrare.
sus
Prevenirea
roirii
-
Una dintre masurile
deosebit de importante ale prevenirii roirii naturale consta
in a se da de lucru familiei de
albine. Familiile foarte puternice, predispuse la roire,
pot ceda faguri cu puiet si albina in vederea formarii roilor
stoloni sau in vederea intaririi familiilor slabe, primind
in loc faguri artificiali, contribuind astfel la mentinerea
tuturor familiilor in stare activa.
-
Daca s-a intrat in frigurile
roitului este necesar ca roirea sa fie prevenita
prin formarea de roiuri
artificiale, dupa metodele
cunoscute, bune rezultate dand metoda roirii prin mutare
simpla. Roirea artificiala trebuie facuta cam pe la
orele pranzului, intr-o zi calduroasa si insorita cand majoritatea
albinelor sunt plecate, fagurii roiului stolon avand asigurata
si apa necesara albinelor pe timpul cand sunt tinute inchise.
Controlul
roirii cu rama claditoare
-
Rama claditoare se pune
in aprilie si din 7 in 7 zile recoltam fagurele cladit in
ea. In functie de rezultate putem aprecia starea de fapt
a familiilor din stupina:
-
Daca aceasta rama este
reconstruita in toti stupii inseamna ca totul merge bine.
-
Daca timp de o saptamana
nici un stup nu a cladit nimic inseamna ca nu exista cules.
-
Daca majoritatea coloniilor
au cladit rama iar altele numai au inceput sa cladeasca
sau n-au cladit nimic, este foarte probabil ca acestia sa
se pregateasca de roit.
Variante
de preintampinare a roirii
In cazul in care nu se doreste
inmultirea coloniilor:
-
se suprima matca, se
rup botcile, si se introduce in centrul cuibului un nucleu
de rezerva cu o matca tanara din anul trecut; la aceasta
epoca unificarile reusesc aproape intotdeauna; pentru siguranta
se recomanda ca familia ce se pregateste sa roiasca sa fie
scuturata intr-un stup nou ce va fi ocupat, mai intai, cu
fagurii nucleului de rezerva;
-
se suprima matca si
se lasa o singura botca; dupa 7 zile aceasta operatie trebuie
refacuta;
-
se suprima matca si
botcile, introducandu-se o botca a carei matca se va naste
in urmatoarele 24 ore;
-
se aplica metoda de
roire prin mutare simpla
sau varianta Taranoff.
In toate cazurile, rama claditoare va semnala
daca scoaterea familiilor din frigurile roitului a reusit.
Metoda
simulacrului de roire
In cazul in care colonia
de albine a intrat deja in frigurile roitului si nu se doreste
inmultirea sau compromiterea culesului, cea mai buna metoda
de redresare a familiei respective este metoda
Taranoff numita si metoda simulacrului de roire. Este
o operatie care da albinelor impresia ca au roit
deja. In acest scop se aseaza in fata stupului
la care se provoaca roirea, la circa 30 cm distanta si la
acelasi nivel cu scandura de zbor, o planseta ceva mai lata
ca un fund de stup. Colonia se afuma bine iar peretii stupului
se ciocanesc, pentru ca albinele sa-si umple gusile cu miere.
Aprovizionarea masiva a gusilor cu miere este conditia esentiala
a reusitei operatiei.
Se lasa apoi colonia linistita
cam 4-6 minute, dupa care deschidem stupul si scuturam fiecare
fagure, inclusiv matca, pe planseta goala. Albinele se vor
indrepta spre directia stupului, dar, dand de spatiul gol
de 30 cm, se strang sub planseta in forma de ciorchine, ca
la roire. In aceasta stare de ciorchine colonia este lasata
90 de minute, timp in care se strica toate botcile, fagurii
cu puiet fiind asezati intr-un corp gol asezat deasupra altei
colonii, albinele acelei colonii hranind larvele necapacite.
Dupa trecerea celor 90 de
minute se aduc fagurii cu puiet in stupul lor, fara albina
acoperitoare, si se intoarce brusc planseta astfel ca ciorchinele
cu albine format dedesubt sa vina deasupra, lipind imediat
marginea plansetei de scandura de zbor a stupului. Albinele
vor intra pe urdinis si vor ocupa fagurii din stupul lor.
Este bine ca odata cu fagurii cu puiet sa introducem si cativa
faguri artificiali. a se vedea si roirea prin deplasare.
Metoda
spargerii unitatii cuibului ori inversarii lui
Se aplica in special la
stupii de tip vertical si consta in mutarea cuibului din corpul
superior in cel inferior si viceversa, din 2 in 2 saptamani.
Incepand din mai, matca prefera fagurii noi pentru depunerea
oualor. La stupul orizontal se executa o lucrare asemanatoare
cu metoda cat in cuib.
Metoda
preschimbarii stupilor puternici in locul celor slabi
Este o metoda buna, avand
grija ca odata cu preschimbarea sa distrugem toate botcile
de roire pornite. Operatia se executa in plina zi de cules.
Prin acest procedeu ambele colonii vor deveni productive,
mai ales daca coloniei slabe i se va inlocui si matca (in
cazul in care slabirea coloniei se datoreaza acesteia).
Roirea
prin deplasare sau mutatie
Se face atunci cand colonia
a intrat in frigurile roitului, iar culesul mare este aproape.
Metoda are numeroase variante.
Metoda
1
Colonia A
care a intrat in frigurile roitului se deplaseaza putin de
la locul ei si este inlocuita cu un stup nou A2
plin cu faguri goi gata claditi si cativa faguri artificiali,
colonia A2 fiind pusa in situatia unui roi
natural. In fata acestui stup se aseaza o foaie de carton
gudronat pe care se vor scutura toate albinele acoperitoare
din stupul A, inclusiv matca, dupa ce mai intai stupul s-a
ciocanit si s-a afumat puternic, ca albinele sa se indoape
cu miere. Albinele vor intra in noua locuinta care, daca nu
este suficient de incapatoare, va mai primi inca un corp cu
faguri gata claditi.
Stupul A
cu fagurii cu puiet si hrana de pe care s-au scuturat toate
albinele, se aseaza in locul altei colonii puternice din stupina
- colonia B - aceasta din urma mutandu-se
pe un alt loc. Stupul A va primi culegatoarele coloniei B
si-si va face botci de salvare, sau va primi o noua matca.
Metoda
2 (Vasenko)
In plina activitate de zbor,
pe vechiul loc se aduce un corp nou completat cu faguri gata
claditi, adusi de la rezerva. Peste primul corp se aseaza
corpul II in care se lasa o botca necapacita sau cu ou, 3
faguri cu puiet capacit si 2 faguri cu provizii, iar golul
ramas se completeaza cu faguri gata claditi. Intr-un corp
nou se pune matca cu restul de faguri (carora li se strica
toate botcile), completandu-se golul ramas cu faguri gata
claditi. Intr-unul din faguri se toarna un pahar cu apa calduta.
Corpul cu matca se aseaza peste corpul II, avand pozitia urdinisului
inversata. In corprile de jos vor intra toate albinele culegatoare
ale stupului, umpland cu miere ramele gasite libere. Cu 2-3
zile inainte de eclozionarea botcii din corpul al doilea se
verifica daca nu cumva au mai aparut si alte botci care, daca
vor fi gasite, vor fi distruse. Dupa imperecherea matcii cele
2 colonii se vor unifica prin metoda cu ziar, matca de sus
fiind oprita pentru organizarea unui nucleu in stupul pepiniera.
sus
Prezenta
puietului
Prezenta puietului influenteaza
intr-un mod cat se poate de favorabil productia mierii si
a cerii. Atunci cand larvele sunt ridicate din cuibul coloniilor
de albine activitatea culegatoarelor se reduce cu 88%.
sus
Primenirea
de sange
Consangvinizarea stransa
trebuie evitata prin asa zisa "primenire de sange"
prin aducerea de "material nou" la 3-4 ani (provenit
din afara razei de actiune a albinelor proprii).
sus
Prinderea
roiului
In ziua in care primele
botci sunt capacite, daca conditiile meteo nu sunt impotriva,
dupa ora 11 (de regula intre 12-14) pleaca roiul primar cu
matca batrana, de regula asezandu-se pe un copac sau pe un
alt suport din apropierea stupinei.
Dupa 7 zile de la plecarea
primului roi, ar trebui sa eclozioneze primele matci dar,
desi maturate, acestea nu pot iesi din lacasul lor datorita
albinelor care, pe masura ce matcile rod capacelul, il refac
lasand numai un orificiu pentru hranirea matcilor. Datorita
acestei perioade de retinere fortata ele sunt capabile sa
zboare imediat dupa iesirea din botca. Prima matca care eclozioneaza
incepe sa-si distruga rivalele. Aceasta actiune este posibila
numai in prezenta unei atitudini ingaduitoare din partea albinelor
care, in cazul dorintei de roire, ies cu prima matca eclozionata.
Daca au trecut 14-15 zile de la iesirea primului roi, familia
de baza nu mai este in stare sa dea alt roi, in aceasta situatie
familia ingrijind ultima matca ramasa. Din diferite motive
se mai poate intampla ca matca familiei de baza sa piara inainte
de formarea primului roi. In aceasta situatie familia sau
renunta la roire sau primul roi iese cu prima matca eclozionata
(sau cu mai multe), fiind un roi secundar (ca structura biologica).
Imediat dupa asezare roiul
trimite albinele cercetase pentru a gasi adapostul definitiv.
La intoarcerea acestora sau in urmatoarele doua zile roiul
se desface si isi ia zborul catre noul adapost. Rareori roiul,
din lipsa unui adapost isi construieste locul unde s-a instalat
provizoriu la inceput.
Modalitati de prindere
Apicultorul nu trebuie sa
lase roiul sa plece mai departe ci imediat dupa asezarea lui
sa ia masuri de recoltare, recoltare care se face cu ajutorul
roinitei (o ladita mai usoara). Daca roiul este asezat pe
o craca mai subtire aceasta se taie cu o foarfece de pomi
si roiul suspendat se scutura direct in stupul pregatit pentru
el, avand grija sa se stranga toate albinele.
Daca roiul este asezat la
inaltime, roinita (sub forma de clopot, impletita din paie)
se leaga de capatul unei prajini si se duce pana langa roi,
care este scuturat de un ajutor cu o alta prajina. Roinita
cu roiul prins se aseaza pe pamant in apropierea locului unde
a fost roiul pentru ca sa se stranga in ea toate albinele
roiului. Este necesar a ne stradui sa trecem in roinita toate
albinele pentru ca numai asa putem fi siguri ca am luat si
matca acestuia.
Adesea, in invalmaseala
plecarii albinele scapa de sub supraveghere matcile tinere
din botci si o data cu roiul secundar sau tertiar pleaca mai
multe matci, acesti roi zburand mult mai departe si mult mai
sus. La prinderea roiului secundar trebuie sa ne grabim caci
acesta pleaca mult mai repede. La prinderea lui se cauta sa
se recupereze toate grupele formate in jurul tinerelor matci
pentru a nu diminua puterea roiului. Roii secundari sau tertiari
se inalta foarte sus, fiind anevoie de prins. Pentru usurarea
prinderii, daca suntem prezenti in stupina in momentul roirii,
vom pulveriza cu apa roiul in zbor, iar cu o oglinda de buzunar
se trimite un fascicul de raze asupra lui. Fiind infricosate
de aceste raze albinele se vor aseza pe cel mai apropiat pom.
In cazul in care o familie se pregateste de roire si vrem
sa o prindem mai usor, vom scurta una din aripile matcii,
care, neputand sa zboare, va cadea pe pamant, determinand
roiul sa coboare pe locul cu matca.
La instalarea roilor secundari
sau tertiari trebuie sa lasam in stup si un fagure cu putin
puiet in vederea retinerii albinelor, acesti roi avand tendinta
sa plece mai departe. In noaptea urmatoare instalarii are
loc lupta dintre matci roiul ramanand cu o singura matca iar
uneori fara nici una.
In timpul formarii ghemului
de albine pe crenguta unde se prinde roiul sau dupa ce ghemul
a fost format, se aduce un fagure ce contine puiet de toate
varstele (scuturat de albine si agatat pe varful unei prajini).
Rama respectiva se tin in mijlocul aglomeratiei de albine
sau se alatura de ghemul de albine fara sa se atinga creanga
de care s-a prins roiul. Albinele din roi vor ocupa imediat
fagurele cu puiet, impreuna cu matca. Roiul prins se scutura
intr-un stup gol echipat cu faguri artificiali si 1-2 faguri
cu provizii. Daca au mai ramas albine la locul respectiv,
operatia se repeta.
Metoda
1
Intr-un stup se pun 4-5
faguri artificiali, peste care se scutura roiul si apoi cu
ajutorul fumului se aranjeaza podisorul si capacul, urdinisul
fiind larg deschis. Dupa o ora se completeaza si restul de
faguri, in asa fel incat toate albinele sa fie repartizate
pe faguri.
Metoda
2
In fata stupului destinat
primirii roiului, in care s-au asezat fagurii necesari, se
intinde o panza in asa fel incat sa se lase liber drumul spre
urdinisul care este larg deschis. La o distanta de 30-40 cm
de urdinis se rastoarna tot continutul roinitei. Dupa un moment
de dezorientare in care albinele se imprastie in toate partile,
gramada de albine se organizeaza si primele albine atrase
de mirosul fagurilor artificiali patrund in stup lasand, din
glanda Nasanov, mesaje catre celelalte albine. In curand toate
albinele se indreapta catre urdinisul stupului, printre ele
numarandu-se si matca. Folosind aceasta metoda, in cazul roilor
secundari sau tertiari, se pot descoperi chiar mai multe matci
din care apicultorul poate recupera una din ele dupa ce s-a
asigurat ca o alta matca a patruns in stup.
Metoda
3
Inregistrandu-se pe o banda
de magnetofon sunetul emis de albinele care semnalizeaza chemarea
roiului catre stup, cu ajutorul mesajului sonor s-au putut
instala mai rapid alte roiuri. Metoda a fost aplicata si la
prinderea roiurilor din zbor, prin montarea in roinita a unui
mic difuzor ce reproduce inregistrarea respectiva.
sus
Productivitatea
muncii
Productivitatea muncii si
marirea productiei depind de:
-
existenta unui numar
suficient de faguri,
-
buna calitate a fagurilor
(primenirea din 3 in 3 ani a fagurilor vechi).
Greutatea larvelor crescute
in fagurii vechi este mai mica, lungimea trompei si durata
vietii mai scurta, rezistenta la boli mai scazuta. Cu cat
fagurii sunt mai vechi, cu atat stratul interior al celulelor
se stramtoreaza datorita camasuielilor nimfelor si resturilor
nedigerate ale puietului (mediu prielnic pentru virusuri,
microbi, acarieni, micoze, insecte daunatoare), ajungandu-se
la degenerarea albinelor nou nascute.
sus
Propolisul
Propolisul
este o substanta plastica opaca, parfumata, lipicioasa la
cald, de culori diferite, ce se intareste la rece si se topeste
la 78 grade Celsius. Contine acizi rizinici, inhibina, fitol
(alcool primar nesaturat aflat in clorofila plantelor), diferiti
coloranti vegetali (in special crisina), substante minerale
ca fosfor, potasiu, calciu, sodiu, siliciu, albumina, fier,
acid galic si benzoic etc. Eterurile lui volatile balsamice
(10 %) provin din tegumenul uleios al polenului. Ele au proprietati
anestezice si antibiotice cu efecte insemnate in unele boli
ale coloniei (cum ar fi loca). Contine pana la 30 % ceara
si 50 % rasina si este adunat mai ales de pe mugurii de plop
sau ai unor anumite plante si pomi. Albinele propolizeaza
spatiile libere pana la 3,5 mm. Prin recoltarea
la un interval de 30 de zile, randamentul
de recoltare pe familia de albine creste de 1-2 ori fata
de recoltarea la un interval de 60 de zile.
Cateva bobite de propolis
puse in afumatorul aprins face ca fumul sa fie placut si linistitor.
Pentru atragerea roilor unii stupari folosesc buduroaie sau
roinite unse in interior cu solutie de propolis.
Stupii flambati si dezinfectati
pot fi spoiti in interior cu un lac
pregatit cu alcool si propolis,
dupa metoda lui Latev.
Propolisul poate fi folosit si in compozitia lacurilor pentru
lustruirea mobilei, fiind lacul cel mai durabil si mai lucios.
Viorile Stradivarius au fost lacuite cu un lac de propolis
dupa o reteta ramasa necunoscuta.
Odata recoltat, propolisul
se aduna in cocoloase cat un ou si se invelesc in staniol
sau hartie pergament ori folie de plastic, pastrandu-se intr-o
cutie de tabla ermetic inchisa.
Propolisul,
panaceul
primaverii, poate fi folosit la combaterea tuberculozei,
la inlaturarea infectiilor, la cicatrizarea ranilor. Solutia
cu propolis se prepara cu alcool de 900 , in care
se adauga 10-15% propolis pur si se lasa la macerat intr-o
sticla cu dop slefuit (pentru impiedicarea evaporarii substantelor
balsamice si eterurilor volatile din amestec. Dupa 10 zile
de macerare si agitare a continutului, acesta se filtreaza
si se foloseste la badijonari, tamponari etc.
Alte articole:
sus
Prenimfele
matcilor
Sunt foarte sensibile la
temperatura si socuri imediat dupa capacire. O cadere de la
numai 10 cm pe un suport dur le vatama. Mentinerea botcilor
in afara familiei este posibila timp de 24 de ore. Se pot
face expedieri de botci ca si de oua.
sus
Pucioasa
Floarea de pucioasa
pudrata pe fundul stupului in fiecare saptamana (dupa recomandarile
lui Hristea in Stuparitul,
p 554 maxim 100 mg de fiecare rama), este un bun mijloc de
a impiedica raspandirea bolilor. Emanatiile sulfuroase, incete
dar neincetate, impiedica cu totul dezvoltarea microbilor
de origine vegetala, aparand astfel stupul de boala, in special
de puiet varos. Trebuie avut
grija insa sa nu folosim in exces acest praf, intrucat, atunci
cand temperatura depaseste 30 grade Celsius sulful poate deveni
toxic pentru albine.
sus
Publicitate
apicola
Pentru a accesa sa a folosi
paginile de publicitate apicola, dati clic pe unul din urmatoarele
link-uri:
-
Mica
publicitate,
-
Publicitate
apicola,
-
Piata
apicola,
-
Publicitate_apicola,
- Publicitate
pe forum Apiardeal,
- Publicitate pe site.
Daca mai sunt si alte rubrici de publicitate apicola va rugam
sa le comunicati la urmatoarea adresa: teofan2004-apis@yahoo.fr.
sus
Puietul
bolnav
In categoria bolilor bacteriene
de care sufera puietul se numara: loca,
septicemia, paratifoza.
Dintre bolile virotice amintim puietul
in sac, iar dintre cele micotice aspergiloza
si ascosferoza (puietul varos
sau pericistimicoza). Puietul
poate muri si din cauza unor boli care ataca masiv albinele
adulte sau unor interventii gresite ale stuparului, care deschide
stupul pe timp nepotrivit, in primaverile reci.
Puietul racit
poate aparea chiar si fara deschiderea stupului, la coloniile
puternic atacate de nosemoza, care nu mai au suficiente albine
de acoperire. O alta greseala facuta de stupari este largirea
cuibului peste puterea coloniei, mai ales atunci cand timpul
nu s-a statornicit. Din aceasta cauza, introducerea fagurilor
pentru largire nu trebuie sa se faca central, prin "spargerea
cuibului", ci lateral, fortarea pontei ducand uneori
la o hranire mai slaba si la expunerea marita la bolile primejdioase.
O alta greseala este ajutorarea coloniilor slabe cu elipse
de puiet prea mari pentru puterea lor. Puietul bagat la centrifuga
odata cu ramele cu miere, chiar daca ajunge la eclozionare,
ramane cu anomalii: albinele nu pot zbura, sunt plapande si
mor curand. Puietul necapacit este pur si simplu eliminat
integral.
Una din cauzele imbolnavirii
puietului este insuficienta lui hranire, cand lipsesc rezervele
din stup sau apa sau cand exista prea putine doici.
Puietul in descompunere
provenit din familiile bezmetice, emana un miros asemanator
cu cel al locei europene. In acest caz nu este nevoie de tratament
ci de remedierea situatiei, inlaturand fagurii respectivi
si dand coloniei bezmetice o matca si cativa faguri cu puiet
capacit in eclozionare.
Puiet parasit,
sau flamand, poate fi gasit si in primaverile
reci, cand matca si albinele, inselate de cateva zile calde,
extind peste masura puietul pe faguri, si la o racire brusca,
colonia este obligata sa se restranga in ghem, lasand o parte
din puiet descoperit. Larvele ramase descoperite se descompun.
In mod obisnuit albinele elimina aceste larve de indata ce
timpul se incalzeste. Puietul flamand
are o culoare alba si se prezinta chiar in stadiul de nimfe.
Explicatia este aceea ca, desi flamanzite, larvele sunt totusi
capacite de albine dar, ele nu se mai pot dezvolta normal,
au o rezistenta diminuata si nu mai sunt viabile. Uneori este
bine a se interveni cu pastura sau inlocuitori (substituente
albuminoide).
Puietul sufocat,
caruia i se mai zice si "oparit",
apare la coloniile care au fost transportate pe distante mai
lungi, fara asigurarea unei aerisiri corespunzatoare.
Puietul imprastiat
are la origine:
-
matca epuizata (imbatranita);
-
boli ale puietului cauzate
de:
-
bacterii (cele mai
periculoase fiind loca americana si europeana);
-
virusuri (virusul
paraliziei acute etc.);
-
fongii si spori
(puietul varos, puietul in sac)
-
pesticide
-
acarieni
-
boli ale albinei adulte
si
-
infectii ale puietului
- cazuri mai rare.
Apicultorul este cel care
trebuie sa depisteze la timp si corect - pe baza unui diagnostic
precis - originea acestor deficiente, luand cele mai adecvate
masuri de tratament si igiena. Existenta a mai multor focare
de infectie in stupina presupune elaborarea unei tehnici de
tratament adecvate care sa nu streseze si mai mult coloniile
de albine, stiut fiind ca administrarea necontrolata a medicamentelor
contribuie la scaderea rezistentei naturale a albinelor in
lupta cu bolile.
sus
Pulverizatorul
Cel mai bun pulverizator
este cel actionat sub presiune, avand o pompa de aer, cu care
se creeaza presiune in bazinul aparatului. Aparatul poate
fi folosit ca inlocuitor al afumatorului, cand in el se pune
apa cu putin acid acetic, care pulverizat linisteste albinele.
Cu ajutorul lui se pot pulveriza solutii medicamentoase sau
se pot umple cu sirop faguri pentru hranire, sau cu apa calda,
atunci cand ei sunt lasati 2-3 zile pentru inmuierea invelisurilor
nimfelor ramase dupa numeroasele generatii de puiet, dand
astfel posibilitatea albinelor sa le poata roade si elimina
din celule.
sus
Punga
rectala
Are capacitatea de 150-160
mm3.
sus
Puntea
reper
Este o scandura obisnuita
vopsita intr-o culoare deschisa, folosita atunci cand urdinisurilor
unor roi stoloni sunt prea apropiate, albinele formandu-si
reflexe conditionate precise, orientandu-se direct spre urdinisul
indicat de reper. Poate fi folosita si la roirea prin divizare.
sus
Puterea
optima a familiilor de albine
Dadant afirma ca raportul
optim intre celulele ocupate cu puiet si cele goale in timpul
culesului este de 1 la 1,5 sau chiar de 1 la 2. Pentru a avea
rezultate bune in ceea ce priveste productia de miere este
nevoie sa respectam riguros acest principiu, puietul numeros,
mai ales cel larvar, care are nevoie de o ingrijire deosebita,
nefiind intotdeauna in favoarea productiei de miere.
sus
|
|